Scurtă depeșă pentru viitorul antreprenor român.
Ok, momentul adevarului.
Ma simt atat de tanar incat mi-e rusine sa recunosc cat de batran sunt. Divaghez — ideea era ca nimic nu ma face special, n-am nici o super-putere (desi ar trebui sa-mi asculti unele pitch-uri in care spun contrariul pentru efect dramatic, it fucking works), nu sunt cu nimic mai destept si in mod cert, n-am nici un secret care sa “get me ahead”. Pur si simplu am avut mai mult timp decat altii sa acumulez mai multe informatii. That’s it.
Zilele trecute povesteam cu Lucian Beez (ce fain suna, cred ca toata echipa Beez ar putea avea numele de familie Beez, ca un mare stup/familie) despre lucruri pozitive, negative si diferente in ceea ce ne priveste—si la un moment-dat mi-a zis un lucru fantastic. Il stiam, dar niciodata nu i-am acordat importanta, poate pentru ca nimeni nu mi-a zis-o in acel context. Lucru care e si inspiratia pentru aceasta scurta depesa pentru tine, antreprenorul roman.
Eu am facut tot ce am facut pentru ca am fost nevoit.
Tu ai facut pentru ca ai vrut.
Vezi tu, noi aici in Ardeal avem o vorba: No apai daca-i musai, cu placere.
O sa iti spun din start, niciodata nu o sa te imbogatesti dintr-un salar. O sa fi tentat sa zici ca da’ de unde, am citit eu despre oameni care au lucrat pentru altii si au facut o tona de bani.
Sa ne intelegem — exista o diferenta mare (in romana suna destul de tampit, da’ ma rog) intre bogatie si avutie. Englezul invata de mic ca “anyone can be rich, but very few get wealthy”. Plus, notiunea de bogatie pentru tine acum poate ca e milionul de euro, dar cand ajungi la 40 si stii ca nu mai primesti pensie de stat si ca costul vietii o sa-ti creasca, milionul ala o sa-ti ajunga poate pentru cheltuielile zilnice timp de vre-o 10 ani. Maxim.
Asa ca singura modalitate prin care poti sa te asiguri ca o sa ai o batranete mai linistita este sa ai fie multi banuti pusi deoparte (lucru la care sigur nu te gandesti acum) fie sa ai o sursa decenta de venit in momentul in care te opresti (sau esti nevoit sa te opresti) din lucrat.
Unless faci parte din cei 1%, va trebui sa lucrezi pentru ei. Mult, putin, depinde cat de mult te va duce mintea. Dar va trebui sa muncesti pentru tine. Iar aceasta “munca pentru tine” se poate imparti in doua: prima este freelancing-ul.
Freelancing-ul (pe care probabil ca-l practici deja) are avantajul ca te face responsabil de ceva finante si niste clienti. Esti insa singur si castigi pe cat muncesti. Nu poti munci cate 8 ore pe zi pentru 5 clienti. Plus, mai ai avantajul ca esti responsabil doar de propria persoana. Daca te opresti din lucru, se opresc si banii, punct. Asta se numeste ca nu esti scalabil.
Ca sa ai din ce trai si daca te imbolnavesti sau daca trebuie sa faci o pauza de 2–3 luni (ca te gandesti la maritis si copii si o sa fie nevoie), trebuie sa pui la punct un framework in care sa-ti vina banuti si daca nu poti sa te prezinti in fata clientului.
Framework-ul ala se numeste antreprenoriat.
Aici facem o pauza, ca sa te domolesti. Antreprenoriatul este greu, frustrant, enervant, costisitor, unrewarding, distruge vieti, relatii conjugale si prietenii. E ca o (si te rog sa scuzi limbajul),
tarfa aia faina care te tenteaza, iti scoate nevasta din peisaj ca sa o iei pe ea si iti vinde mobila din casa dupa care-ti transforma prietenii in sogori cu gonoree.
Daca nu stii ce-i ala sogor, te astept in Ardeal la o palinca sa-ti explic.
Bun, acum stii la ce sa te astepti. Nu-i chiar asa, dar ti-am dat suficienta energie si curiozitate ca sa citesti in continuare.
In fine, antreprenoriatul e greu, dar si rezultatele pot fi pe masura. O sa esuezi, sper ca de mai multe ori din mai multe motive ca sa inveti ceva valoros din fiecare esec. Si da ba, e ok sa esuezi daca inveti ceva din asta si nu o faci de prea multe ori. Ca daca nu inveti nimic si repeti greselile o esuezi des si o sa pari prost. Poate esti, si e ok — nu toata lumea e facut sa fie antreprenor.
Ti-o trecut gretica? Perfect, caci un antreprenor are nevoie de obraz si ficat. Ambele pentru a nu te simti ca o panseluta in momentul in care cineva care pare mai mare si mai destept o sa-ti dea cu flit; Ficatul si pentru ca va trebui sa uzi niste contracte—esti destept, stii la ce ma refer.
Nu ma intelege gresit, obrazul si ficatul nu te indreptatesc sa te comporti ca un cacat cu cei din jur, oricine ar fi oamenii aia. Retine doar ca daca esti de treaba si autentic le dai altora un motiv in minus sa te calce in picioare.
Niciodata, dar niciodata, nu porni la drum singur.
Oricat de pui de zeu ai fi, n-ai cum sa le stii si face pe toate. Alege un co-fondator care-i cel putin la fel de tampit ca si tine care sa-ti impartaseasca viziunea. Zic tampit ca un alint, de fapt mai corect ar fi “find someone who’s crazy matches your crazy”.
Bun, ai mancarimea/viziunea si omul cu care sa imparti supa de taitei. (lectura obligatorie: ramen profitability)
Acum te asiguri ca din ce vrei tu sa faci bani are sens si pentru aia de la care vrei sa iei banii.
Motivul #1 pentru care startup-urile esueaza e ca nimanui nu-i pasa de ce faci tu. Sau cum o spun specialistii, “there is no market need”. Bine, oricum nimanui nu-i pasa de tine in mod normal decat daca le aduci un beneficiu. Ai si tu prieteni si familie, stii exact la ce ma refer. E la fel si in business.
Concluzia celor de mai sus este ca trebuie sa faci ceva care aduce o valoare cuiva care e dispus sa dea bani pe acel ceva.
Nu ne bagam in calcul de rentabilitate sau market size acum, ca astea ar trebui sa stii la ce se refera.
Bai, era sa uit cel mai important lucru aici: Nu te apuca niciodata de lucru inainte sa iti “validezi ideea”. Pe scurt, intreaba oamenii daca li se pare buna solutia ta la problema lor si daca is dispusi sa dea bani pe ea. Daca da, ia-le un avans, ca sa te asiguri ca nu te mint pe fata (serios, oamenii mai fac asta).
Nu intreba prietenii si familia daca li se pare ca e ok ce faci, ca astia in general tin cu tine si iti vor numai binele, dar in realitate iti fac un deserviciu.
Ia-le in schimb banii, ca o sa ai nevoie. Astia mai mari zic ca primii bani care sa te ajute sa incepi trebuie sa vina de la cei trei F: family, friends and fools.
Eu zic ca daca nu ti-s super musai, nu le lua banii. Ca o sa vrea sa se bage in afacerea ta cu pareri si sugestii neavizate care o sa-ti consume resurse mentale pretioase.
Ia bani in schimb de la aia care au de dat si care sunt pregatiti sa-i piarda:
angel investors. Astia in mod cert nu-s ingeri, da’ nici chiar diavoli. Cei mai multi is oameni de bine, cu experienta in diferite domenii si prefera sa lucreze banii lor pentru ei decat ei pentru bani. Accepta-le sfaturile, dar nu le lua de bune. Stii vorba aia cu trei oameni care-ti zic ca esti beat? No, ii cam la fel.
Multi is lupi, vulturi, sacali si alte animale. Evita-i daca poti, tine-i in botnita sau lant daca n-ai de ales.
Daca ai ajuns pana aici ii foarte posibil sa stii deja suficiente ca sa nu te plantezi cu nasul in trotuar prea repede sau ma rog, des.
Ce ii absolut musai sa-ti spun este ca Steve Jobs avea dreptate: (citez din cap, ca nu am chef sa caut)
Those who are crazy enough to think they can change the world are the ones who do.
Antreprenoriatul, in esenta sa, este ca o mancarime, o boala, o dorinta tampita si nebuna de a face lucrurile mai bune, mai eficiente, mai rapide, mai ieftine, mai… ce vrei tu, cu conotatie pozitiva. Asta trebuie sa fie motivatia ta. Daca motivatia sunt banii in general sau imbogatirea in particular, forget it. Banii sunt un rezultat, in cazul cel mai fericit.
Si cum o sa esuezi, o sa-ti dai seama ca microbul ala tot mai tare de mananca. Asa stii ca il ai — ca tot vrei sa faci ceva. Nu uita niciodata sentimentul asta, e ceea ce te diferentiaza de cei care rup usa la ora 5.
Am lasat la urma cel mai important lucru, pe care nu-l poti incadra musai intr-o anumita etapa: oamenii.
O sa lucrezi cu oameni, atat ca si co-fondatori, cat si angajati, clienti si furnizori.
Aici trebuie sa retii un singur lucru: fii om. Daca esti de treaba si pornesti de la premisa ca oamenii pot avea zile bune si proaste, ca motivatia lor poate fi diferita de a ta, si ca felul in care se simt le dicteaza actiunile (asta e o chestie pe care o poti folosi la marketing), o sa fie ok totul.
Startup-ul tau va fi familia ta, o sa petreci mai mult timp cu acei oameni decat cu oricine altcineva, asa ca relatia pe care trebuie sa o ai cu ei trebuie sa fie fantastica. Pentru ca vei da de greu, rau si momente tampite si frustrante—iar in acel moment TU trebuie sa fii cel puternic, cel care ii protejeaza si cel care-i incurajeaza si sustine.
Oamenii nu parasesc companii, parasesc manageri
Daca iti pleaca oamenii si o fac pentru ca vor sa creasca si sa-si faca afacerea lor, sustine-i. Nu-i ingreuna cu resentimentele tale. Pentru ca e posibil ca oamenii aia sa-ti fie de super ajutor in viitor.
Recapitulare? Esti destept, mai poti sa citesti cele de mai sus daca e musai, dar nu cred ca e nevoie. Plus, putem oricand sa stam la o bere—mi-ar face placere sa aflu la ce lucrezi ;-)
