“Companiile de IT colectioneaza angajati mediocri” — not really
M-am suit pe drumul Clujului, daradara
Ca sa merg la Techsylvaniaaaa, daradara
Initial asta trebuia sa fie un video, dupa care am zis ca e mai bine ca podcast pe care sa-l asculti in masina. Dupa care am decis ca ai prea mult de lucru ca sa nu rumegi pe indelete ce vreau sa eu sa transmit cu cele de mai jos si sa citesti linistit dupa pauza de masa regulamentara. Si daca am zis in primul episod de anul asta ca o sa fiu direct si necenzurat as vrea sa ma tin de cuvant.
Asta e un subiect care in general deranjeaza si vine ca un react la ce spunea Radu de la VlogdeIT acum 2 luni si anume ca majoritatea companiilor de IT colectioneaza oameni mediocri.
In mare sunt de acord cu faptul ca in companii de outsourcing sunt multi oameni mediocri, insa nu sunt de acord cu concluzia. Nimeni nu cred vrea sa colectioneze oameni mediocri, este doar un rezultat al faptului ca in general in companiile de outsourcing isi incep cariera majoritatea oamenilor de IT de la noi.
Asta pentru ca in general companiile de produs, mai ales cele care se afla la inceput de drum nu-si permit sa ia un om si sa-i faca training de la zero.
No bun, cred ca inainte de a merge mai departe, e important sa facem distinctia intre compania de outsourcing — sau cum se numesc mai nou, delivery centers, si compania de produs.
Cea de outsourcing vinde in esenta ce numim capul de vita furajata, si anume vinde omul si ora de lucru — cu cat mai experimentat omul, cu atat mai mult costa ora de lucru. In general insa, si juniorii sunt vanduti la pret de senior pentru ca overall seniorul o sa lucreze de 4,5 sau 10 ori mai repede si mai mult decat juniorul — si de aici si prima frustrare a seniorului. O sa vada ca munceste mult mai mult si nu pe un salariu cu mult mai mare — si atunci normal ca o sa-si bage picioarele si o sa vrea sa mearga undeva unde ii apreciat.
Compania de produs pe de alta parte, are nevoie de oameni performanti, altfel dispare de piata. Si asta pentru ca indiferent de finantarea pe care o are, daca nu are oameni buni si un produs bun, nu o sa reuseasca sa faca bani — spre deosebire de compania de outsourcing care o sa faca bani si cu incepatori sau oameni mediocri.
In general o companie de produs matura va plati mult mai bine angajatii si ii va aprecia mai mult pentru ca succesul produsului lor depinde de cat de multumiti is oamenii astia.
Mergand un pic mai departe, in general juniorii din companiile de outsourcing nu prea au ocazia sa se dezvolte profesional atat de repede si in majoritatea cazurilor, nici oportunitatea sau motivatia necesara — adica daca iei la 22 de ani salariu dublu decat al parintilor muncind de doua ori mai putin, ii clar ca iti trebuie o motivatie super buna sa-ti doresti mai multe.
Asadar ajungi sa te complaci intr-o situatie financiara buna, fara motive serioase sa-ti doresti mai mult si trec timpul pana cand ai cam 30 de ani, moment in care realizezi ca realmente nu mai ai unde sa cresti, nici salarial nici profesional si incepi sa-ti cauti ceva challenging.
Problema este ca firma de outsourcing la care lucrezi o sa incerce sa tina de tine ca oricum faci treaba a cinci oameni pe salar de unu si jumatate, hai doi. Iar tentatia e mare sa ramai, mai ales daca mai primesti 2–300 de eur in plus, care ti-e rata la apartament.
Si asa ajungi sa nu te mai deranjeze ca esti mediocru — si iar trec anii si te trezesti la 35 ca nu ai realizat mare lucru si ca e cazul sa mergi intr-o companie de produs, dar ti-e cam teama, ca acolo stii ca se munceste pe branci.
Analizezi situatia, te gandesti ca poate ar fi cazul sa-ti faci un startup — mergi la un startup weekend, un hackaton, un innovation labs si ravnesti la ce vezi acolo: tinerete si succes. Nu stii daca ti se potriveste insa.
Multe dintre motivele pe care Radu le mentioneaza — ca nu esti apreciat sau laudat, sunt oarecum non-issues. E ca si cum tu ca si muncitor la uzina de suruburi te-ai astepta ca directorul de fabrica sa vina la tine sa te bata pe spate de fiecare data cand toate suruburile tale au iesit drepte si nu s-a aruncat niciunul, asa cum ar fi trebuit.
Again, nu e mediul in care sa primesti asta — desi unele companii de outsourcing mai au tentative de recompensare a angajatilor exceptionali (care nu o sa le fie, asa cum si Radu bine a observat, angajati pentru mult timp).
De aici insa izvoraste si o alta problema a IT-ului autohton: primadonele.
Bai, deci am cunoscut atatia angajati si angajate in companii de IT care se credeau miezul din gogoasa si care se comportau ca niste superstaruri incat uneori imi simt o usoara senzatie de voma doar cand ma gandesc la asta.
Nu sunt eu fantastic de frecventabil, dar primadonele IT-ului sunt de-a dreptul gretoase — daca ai adus o farama de valoare companiei tale sau doamne feri, ai salvat un contract de la anulare, poti sa ajungi stapan pe plantatie; poti sa lucrezi cand vrei si de unde vrei, ca un startuper, sa nu-ti convina brandul de cafea de pe etajul tau, apa de la dozator e prea rece, laptele prea putin eco-bio, temperatura cu trei sferturi de grad off fata de optimul tau, colegul de vizavi are o bluza prea luminoasa si reflecta neonul prea tare; daca nu ti-ai renegociat salariul o data la sase luni si n-ai primit macar 100 de eur in plus ameninti ca pleci, ca ai trei oferte pe masa.
Plm, de parca tu ai construit Elysium si acum toata lumea trebuie sa-ti fie recunoscatoare.
In fine, am divagat destul si e musai sa tragem o concluzie — iar a mea e ca multe firme de outsourcing sunt ca si companiile de stat — e bine, caldut si poti sa iesi la pensie de acolo, atata timp cat aduci cat de cat valoare si nu deranjezi managementul (legat de asta o sa revin peste ceva timp, ca merita explorat subiectul “sefilor” din firmele de IT), iar compania isi are rostul ei, ca fara ea s-ar duce dracului industrii intregi; pe de alta parte, daca vrei sa faci performanta serioasa si sa fi remunerat pe bune pentru valoarea clara pe care o aduci, lucrezi in compania de produs, care o sa te aprecieze maxim cat timp ROI-ul este pozitiv.
Ambele sunt necesare ca economia sa functioneze — si in final tot ce conteaza este atitudinea. Poti ajunge departe atat ca primadona, cat si ca superstar adevarat.
In primul caz o sa ajungi unemployed la 40 de ani si o sa te miri de ce, in al doilea o sa te poti retrage daca vrei pe la 50 multumit ca ai contribuit la schimbarea lumii in bine.
Caci pana la urma, succesul e ca o sarcina: Toata lumea te felicita, dar nimeni nu stie de cat ori ai fost f****ta.
